am citit, nu foarte mult, cred ca mult citit fara perioada de digestie e aiurea. consider ca e mai mult rau decat bine (subiectiv). am citit Nietzsche si am citit si un pic de Platon. Sincer sa fiu nu am inteles mare lucru desi am incercat sa fiu atent.
imi doresc o casa. am sa descriu casa mea. nu e nimic acolo. sunt singur. sunt absolut singur. fac fractali cu degetul.
oamenii scriu pentru ca vor sa doveasca celorlalti care nu scriu ca au mai mult talent decat ei. ca sunt mai buni in ale intelegerii si ale detaliilor. pot arata ca sunt zei pentru ca sunt mici si neinsemnati. Unii scriu ca sa-si dovedeasca lor e ceva din ei. dar nu au nimic. totul e gol… nu exista nimic in interior. nu exista inspiratie sau divinitate. totul vine din fractali. acel haos repetitiv. Daca te uiti la un fractal si observi copilul care iese din parinte care la randul lui are copii.. viata e descrisa prin fractali. totul se repeta. stergi nisipul si scrii din nou. de data asta cu adevarat sa iti demonstrezi ca valorezi ceva… dar nu e nimic in tine.

puterea din interiorul meu? de unde vine dorinta mea de viata? de ce vreau sa fiu om intre oameni. sa fac parte dintr-un grup si sa citesc noutati. sa fac bani si sa ii cheltui. e interesant jocul, dar m-am plictisit. vreau sa ma simt cu adevarat bine. vreau sa fiu ignorant cu ce se intimpla in jurul meu si sa fiu in centrul atentiei, doar asa pot fi intre oameni, in competitie.. sa le demostrez ca nu sunt slab. ca stiu.. raspunsul se afla in capul meu iar voi nu veti sti. nu veti gusta din el. dar e gol. adevarul e legat de intrebare, adevarul nu contine raspunsul.

Generatii intregi trec izbinduse ca apa de stanca… mii de oameni si specii intregi mor in fiecare minut, trec… fara retaliere… fara raspuns, fara ca cuiva sa-i pese. Nu exista dumnezeu. Merita oare sa asistam neputinciosi la acesta afisare? Nimeni nu ne va simti lipsa. Vom fi ce am fost mereu doar un conglomerat de atomi si molecule.. fara sens, fara scop. Nimeni nu moare.. pentru ca niciodata nu a fost in viata in primul rand. Tot ce ma intreb eu… dupa ce termin … este cum sa scap de dorinta mea sexuala. Ce sa mananc, cu ce sa ma imbrac. Ce gluma proasta. Unii zic.. inteligenta si propagarea ei e misiunea noastra. Dar ce e inteligenta fara intelepciune. Ori cum zicea un prieten de-al meu filosof intelepciunea e rara in univers. Vor veni extraterestii.. vor fi exact ca noi. La fel de infometati de orice. Nimic nu conteaza. Plictiseala e impenetrabila. Universul s-a nascut mort, si va ramane mort. Doar niste atomi imprastiati de inevitabilul aspirator al timpului.

Cata aroganta avem, fiintele astea mizerabile si pline de incredere in sine. In fiecare dimineata te trezesti si te minti in oglinda spunand ca tu esti cel mai important si ca vei reusi sa faci acel “ceva” care l-ai vrut toata viata, pentru ca ai auzit ca “autosugestia lucreaza”. Vrem sa salvam chestii.. sa economisim energia, sa protejam mediul, sa facem lumea un loc mai bun. “Noi” vom face. Noi!
Noi.. ce gluma proasta.. ce afisare a ignorantiei si a prostiei.

Da, prietene… Intelepciunea e foarte rara in Univers. E asa de rara ca pe Pamant nu a apucat sa ajunga. Si nici nu va. Cogito ergo sum? Who cares…

cum ziceam.. ma mut.. nu am zis cu cine. este un tip care il cunosc de ceva vreme, noi ne vedem decat foarte rar pentru ca stam in orase diferite, cu care am avut o conexiune instanta ca click-ul pe care il face intrerupatorul cand se aprinde becul. m-a atras din start… nu stiu de ce nu pot sa imi explic nici pana in ziua de azi care a fost motivul.. probabil disperarea si necesitatea de a umple un gol care se creease atunci cand a disparut ultima persoana importanta din viata mea. am stat 24 de ore si am vorbit in continuu pasand joint-ul si berea dintr-o parte in alta.. eram frati de cruce in aceea zi si nimic nu ne putea desparti pana nu a venit ea. Ea era prietena lui.. care m-a luat prin surprindere si care imi zicea ca ma placut fara sa ma cunoasca inainte ceea ce mi se parea full of bullshit la inceput. problema era ca si ea ma atragea.. la fel de mult ca el dar un pic diferit. era opusul lui.. si in gand imi era doar o singur lucru cum ar fi sa-i vad pe ei doi cum se fut. ori era de la iarba.. ori de la atata baut ori de la faptul ca nu am dormit 3 zile, dar la asta m-am gandit.. si la asta ma gandesc de atunci.. ma gandeam la ea goala in bratele lui.. stransi si contorsionati.. transpirati si plini de praf.. cu buzele uscate intredeschise din care pica din cand in cand un strop de saliva. erau ca niste zei greci, apolo si atena, iar eu eram muritorul de rand care se uita la show cu gura cascata. I-am iubit si urat in acelasi timp pentru asta. Iar cand face aluzii cum ca si-au traso imi trec frisoanele la gandul cum o fac… ori asta nu am eu niciodata.. sexul meu rareori ma lasa cu gura cascata.. inafara de blowjob-urile care le primesc cateodata in vreo alee intunecata sau vreun futai pe masina de spalat auzind cum vorbesc extraterestrii in timp ce o fac care analizeaza stiintific si obiectiv tot ce se intimpla ca in documentarele national geographic nu prea este multa actiune… ori ma gandesc ca poate ei defapt sunt plictisitori si mi-am creat imaginea asta din capul meu despre ei doar pentru ca mie imi lipseste cu desavarsire placerea din sex. ultima data cand am terminat cand faceam sex ma gandeam la ei doi impreuna goi uniti in ceea ce zic eu orgasmul de 50 de minute.. in care fiecare sinapsa din creier iti ia foc, iar timpspatiul nu mai exista..

sunt foarte curios cum vor decurge lucrurile… si ma gandesc cum ar reactiona daca le-as propune sa ma uit la ei in timp ce o fac… ori un lucru stiu despre mine – nu exista nimic in lumea asta care sa imi stea in calea curiozitatii.

pe langa izvor probabil. Motiv de bucurie sau nu.. ma simt bine in momentul asta, shimbarea asteptata se intimpla insa nu sunt sigur daca va schimba cu ceva viata mea si asa plina de intrebari fara raspunsuri.

- Cand eram mic omoram animale. Este ceva sublim in moartea unei pasari lovite de prashtie. Felul in care incearca sa isi revina de la lovitura, cum se zvarcoleste, iar sangele ii tasneste putin cate putin lasand urme calzi pe zapada. Incearca sa zboare, poate reuseste un pic apoi cade si ciclul se repeta. Nu trebuie sa faci nimic, stii ca va muri intr-un minut sau doua asa ca iti iei floricele si te bucuri de spectacol, nu razi.. analizezi totul prin microscop si la sfarsit zici wow, ce tare. Iti da putere, siguranta , te rapeste de la realitate si iti da o viata noua plina de posibilitati. Adevarul iti sta in fata, si numai un copil e capabil sa-l vada. Adevarul.. nu ideea, nu posibilitatea, nu instinctul. Moartea este adevarul ori nimic mai adevarat decat moartea nu exista ori acolo dispare constiinta si capacitatea de a te indoi de adevar. Ce zici?

- Cum imi sta mai bine? In rosu sau in verde.

- In rosu.

Ultimele luni. Am ajuns sa nu mai simt nimic. Nu e depresie. probabil un mod de a exprima starea prin care trec ar fi lipsa. lipsa de activitate, sentimente, dorinte sau frica. mi-am pierdut umanitatea.. tot ce pot sa fac toata ziua e sa stau in pat si sa ma uit la pod la un punct, iar noaptea sa vad luna prin geam. daca te uiti mult la luna devii idiot. nu m-a lasat vreo gagica, prietenii sunt la fel cum au fost mereu, cred ca eu m-am schimbat, cred ca viata mea cere o schimbare.

incerc sa inteleg unde duce toata povestea asta, dar cred ca prima data in viata mea nu stiu, nu stiu ce sa fac cu mine si imi e frica. intelegeti pana acum… totul era evident si clar. ca intr-o carte. incepe de la a si mergi spre b apoi daca c atunci d si asa mai departe. era simplu. cu mici variatii care nu schimbau ecuatia. probabil nu vreau asta. stiu ca e o prostie ca am picat.. din nou la facultate. si daca m-as aduna as putea… sa fac asta. dar problema e ca nu-mi pasa.. nu imi mai pasa de nimic in mod special. ma vad mereu adult si reflectand asupra deciziei mele. gen ce prost eram cand eram tanar si nu am terminat facultatea. sau uitate la boul asta.. nu stie nici 2 boabe si are diploma si are salariu mai mare sau cel putin unii din oamenii cu care vorbesc despre asta incearca sa imi bage in cap ideea asta cretina. tot ce vreau e un nou inceput undeva in alta directie.. vreau alta viata. asta nu imi mai convine. e mai simplu sa fugi decat sa rezolvi problemele. m-am plictisit sa ma chinui. ce rost are?

m-am izolat timp de 3 luni. ma trezesc tarziu. ma culc la 5 dimineata cred. o chestie cu izolarea e ca nu mai poti sa duci contul timpului, zilele zboara, totul pare mai scurt. abia te-ai trezit si vrei sa dormi iar.. si iar.. nu faci nimic.. prinzi la burta… te ingrijorezi.. incerci sa iesi afara.. dar nu poti ca nu stii daca vrei cu adevarat asta. bei cate 10 ceaiuri pe zi.. vorbesti cu oamenii la telefon.. te intreaba ce faci, tu ii minti. mint foarte mult in ultima vreme tuturor le zic ca sunt ok. si nu sunt deloc, dar e ok. ei nu stiu. cu cat mai repede se termina conversatia sa te ascunzi in izolarea ta confortabila unde toate visele si iluziile pot deveni realitate. chestia cu izolarea e ca la un moment dat ai halucinatii care par a fi foarte reale. persoanele care le-ai iubit fac sex cu tine din nou. iti aduci aminte momente din copilarie sau episoade din filmele preferate. mori.. si traiesti iar. devii supererou sua poti fi foarte inteligent daca vrei. poti fi ce vrei tu sa fii atata timp cat esti izolat si nimeni nu te aude sau te vede. poti fi mizerabil sarac si fericit pentru o clipa.cred ca mereu am fost asa.. dar nu am avut curajul sa mi-o recunosc. izolat ma refer. cred ca mereu am avut halucinatii dar mi le-am suprimat. chestia cu izolarea.. e ca poti fi singur si sincer cu tine. poti sa vezi ce ai in tine.. din ce esti facut.. iar eu nu am nimic.. sau na.. nimic ce ar prezenta vreo valoare. worthless piece of meat. probabil sunt multi ca mine. care isi cunosc conditia si traiesc o viata prefacuta si fericita ca si mine. bravo lor.

cogito ergo sum. cogito ergo sum. cogito ergo sum.

Ce urati mai mult? Fanaticii religiosi sau microbistii? Zilele astea am probleme cu feministele convinse. Nu exista cineva mai prost decat o feminista cu nostalgie fata de satul natal (neamt-ul e sat.. imi pare rau… umbla vacile pe strada). Si stiti ce e mai rau si mai contradictoriu decat o feminista nostalgica? O feminista religioasa. Adica pe langa faptul ca crestinismul e doar un simbol falic toata ziua mai e si guvernat, administrat si ingurigitat doar si exclusiv de barbati. Personajul principal nu e fecioara Maria imi pare rau si in Biblie scrie ca e El nu Ea. Ea totusi zice ca Biblia ii arata calea ce dreapta. Cale dictata de barbati de altfel. E totusi foarte amuzant sa ai diferente de opinii cu o feminista. E si mai interesant sa vezi cum iti aduce argumente ca femeile nu sunt mai prejos decat barbatii cand ii zici ca ea in mod particular si exclusiv e proasta. Nu in comparatie, nu pe langa barbati ci e pur si simplu o palma plina de noroi si rahat peste fata fiintelor inteligente din acest univers.

Am sa aduc argumente de ce barbatii si femeile sunt diferiti, in mod special ma voi refetri la abilitatile mintale. Nu vorbesc de abilitatea de a stoca informatii mai eficient sau de a efectua o operatie matematica ci de faptul ca barbatii sunt natural lideri in tot. E si normal la cate mii de ani am fost la vanat mamuti(atata timp cat femeia a stat in pestera sa pazeasca focul) e de la sine inteles ca avem vederea mai buna, timpul care ne ea sa ne focalizam e mult mai mic de aici putem fi si mai obsedati de rezolvarea unei probleme, avem orietarea in spatiu mult mai buna, ne rezolvam problemele emotionale mai repede(aici nu mai stau sa explic de ce). Au existat si societati matriarhale insa femeile nu au avut prea multe de oferit in acea perioada masculii fiind clar in avantaj. Femeile sunt foarte bune la administrare, economiste desavarsite, exponential mai bune cu copiii. Nu m-as mira ca in viitor economia mondiala sa fie guvernata de femei in proportie mai mare decat de barbati. Femeia ofera stabilitatea, barbatul primul pas pe luna. E asa cum stau lucrurile si asa va fi o perioada lunga de timp. Legatura noastra cu pesterele va deveni din ce in ce mai mica si cred ca barbatul si femeia vor avea din ce in ce mai multe lucruri in comun. Barbatii vor fi mai mult ca femeile si femeile mai mult ca barbatii. De ce? Se numeste evolutie.. sau generatia emo daca vreti :)

Acum ca am rezolvat cu viitorul transsexual si androgen sa revenim la problemele mele de om maimuta. Dar de fapt fuck it…

Da.. sufsoc la mare. La vama. la droguri si fumei.

indoielnic. Un fel de pesimism amestecat cu un “dar daca nu e vis” ii zbura prin cap. E visul devenit realitate. De parca luase pilula rosie. Cand traiesti in mizerie o viata intreaga luxul ti se pare ceva iesit din comun, insa luxul mai are o proprietate.. e usor sa te obisnuiesti cu el si e foarte greu sa revii. Impreuna cu pofta de mancare ia fost starnita si curiozitatea. Cine ii imbunatatise lui asa radical viata si nu a primit nici o recompensa? Recompesa e necesara. I se parea ca asa ii spusese mama. Cand cineva iti face un bine trebuie sa faci un bine inapoi.. poate chiar un bine mai mare.

Ce buna e dulceata, si capsunile, si salamul ala Victoria care era cea mai oribila chestie inainte,  cafea! ciocoloata! ooo… zahar pudra, si cartofi prajiti, sare si piper, carne de pui, salata de varza, peste afumat, mici, tort de inghetata, crevete, macaroane cu branza. Toate astea Filip lea incercat chiar in prima zi.. si straniu fapt.. nu a simtit nimic ciudat.. nu tu indigestie.. de parca stomacul lui ar fi fost o gaura neagra. Dar misterele universului nu ii preocupau mintea acum lui Filip. Filip vroia.. vroia sa stie.. vroia sa o gaseasca. Era imperativ sa o gaseasca. Dar cum? La spital… sa intrebe. Doctorul nesuferit ar trebui sa stie mai multe.

- Domnul Filip.. ce bine imi pare! Ceva probleme? Stati jos.. spuneti. Defapt stati.. stiu eu. Vreti sa stiti de ce am cravata asta albastra nu? Nu. Presupun ca nu. Da.. va ascult.

- Pai.. Nu stiu cum sa va explic. Sora mea.. nu pot sa dau de ea. Am uitat totul. Nu stiu unde sta.. nu am gasit nimic in apartament. As vrea sa dau de ea.

- Cum adica? Aveti amnezie?

- Nu imi aduc aminte de ea.

- Nu e  sora dumneavoastra nu? Nici nu ati cunoscut-o niciodata?

- Nu, nu o cunosc. M-am gandit ca as putea sa ii multumesc macar.. ca m-a salvat.

- Da, da sigur. Sa vedem.. trebuie sa fie in registru. Se noteaza tot aici. E spital! Hm… da.. uite.. am gasit Alexandra Kovalenko. O fi rusoaica.

- Altceva nu mai e??!

- Nu.. atat..

- Va multumesc.. acum am sa plec.

- Asa repede? Nu vreti un ceai? Glumesc.. nu am ceai. O zi buna.

Ce nume caraghios. Kovalenco. Dar un nume nu e deajuns. Ca sa o gaseasca e Alexandra ar trebui sa ii stie si adresa si numarul de telefon si cnp-ul si seria de la buletin si copia dupa certificatul de nastere stapilat si supralegalizat in 3 copii. Poate o va intilni pe strada aia.. acolo unde a fost accidentul. De la servici avea liber.. nu avea ce face.. si oricum ii era foame si stia un restaurant chinezesc in apropierea locului cu pricina.

In 10 minute era acolo.  Hm.. nu tine minte nimic. “Stateam chiar aici si aici era strada cea mica.. in spatele meu si eu m-am ferit.. apoi am mers pe strada.. si dupa.. probabil accidentul.. dar nu e strada asta.. e alta..”. Desigur era aceeasi strada. Insa Filip nu prea se descura asa de bine cu memoria si cu orientarea in spatiu de la accident. E si normal.. sa te loveasca pe tine un camion in cap si apooi mai discutam. Oricum.. intrebarea era.. ce cauta aici. Era seara. Venea de la servici? Venea de la restaurant? La restaurant. Sa merg sa intreb.

- Buna ziua,  o cunoasteti cumva pe Alexandru Kovalenko?

- Sasha? Da da.. o cunosc da. Vine des pe aici. Dar.. nu prea am mai vazut-o de la o vreme. Poate s-a mutat. Sper ca s-a mutat…

- Nu stiti unde locuieste?

- Ma scuzati dar cine sunteti?

- Am nimerit in accident si ea m-a salvat insa nu am reusit sa-i multumesc.

- Sasha? Te-a salvat? Ha-ha-ha… Auzi mai Chen.. cica Sasha Kovalenko l-a salvat pe asta de la moarte.. ha-ha-ha… Stai.. unde pleci?

Usa s-a inchis in urma lui. Oricum nu ii placea mancarea chinezeasca… Dar ce a vrut sa zica bucatarul cu asta? Treaba se complica… nu stie ce sa faca.. dar nu are unde sa plece.. recompensa e necesara.

- Baiete.. fata asta nu e pentru tine. Mai bine.. ea si mananca niste macaroane din orez…

- Stiti adresa ei?

- Te previn.. mai bine lasa-o asa.. dute acasa.

- Vreau adresa… va rog.

- Bine. Uite vezi blocul ala? Acolo sta. Trebuie sa fie scris numele ei la interfon. Succese.

A dat cap bucataru si cu ceva nedeslusit pe buze s-a intors la ale lui.

- Apartamentul 16. Kovalenko. Sa sun? Sa nu sun? Sa sun? Oare sa sun? Nu.. nu pot.. si ce zic? Am sa sun..

Dupa cateva incercari esuate.. nu a raspuns nimeni. Dezamagit si totodata usurat de povara conversatiei cu un om real… a mers acasa.. trebuie sa mai fi ramas oua.. si piine.

Miine.. miine.

Ceasul. Lumea zice ca e fericit acela care nu poarta ceas sau chiloti. Filip nu poarta ceas, dar poarta chiloti. Totul era alb… ochii inca destul de sensibili… si doare a dracului. Mirosul era specific.. era un spital. Dar de ce? Unde? Torente de intrebari diverse zburau in momentul ala si frica plus un sentiment de siguranta se stabileste in mintea lui. Frica – pentru ca nu stia de ce in spital. Siguranta – pentru ca totusi era intr-un spital. Frica incepea sa devina din ce in ce mai mica cand Filip incepu sa se ridice… sa isi ridice piciorul, miinile.. sa inchida si sa deschide gura si ochii… deci nu era paralizat.

- Doctor! a urlat o sora sau vreun pacient.

- Da spuneti .. a.. s-a trezit pacientul.. stati culcat va rog.. dupa coma pe care ati avut-o… Spuneti-mi.. stiti cine sunteti?

- Ma numesc Filip..

- Filip.. bine.. si numele dumneavoastra?

- Doar Filip…

- E bine. Ati avut un accident.. nimic grav.. doar o coma de cateva luni. He-he… Mda.. stiu ca nu-i cea mai buna gluma. Noroc de sora dumneavoastra.

- Sora?

- Da.. sora dumneavoastra a anuntat salvarea. Chiar a stat o vreme aici. Apoi.. nu stiu, nu am mai vazut-o. Venea in fiecare zi.. va aducea flori. E frumusica.. e maritata cumva? A?

Durerea… Totul e alb din nou.

Era noaptea. Inca in spital.. deci nu e un vis.  Ridicatul din pat era cel mai greu. Dupa cateva luni de stat nemiscat in aceeasi pozitie muscii se atrofiaza, iar corpul tau devine din ce in ce mai nefolositor.. ca un mar proaspat care e lasat la soare sa se imputa si sa se usuce. “Trebuie sa plec de aici” se gandi Filip. Apoi.. o carte. Pe noptiera. “Am fost in coma…” – `Frumoasa adormita` – ‘Ha-ha foarte amuzant’ . Era noapte si era destul de suportabil pentru ochi.  O senzatie noua totusi se trezi in Filip.. nemaintilnita chiar.. era o foame teribila care ii rodea stomacul. Ceva nou care nu a simtit niciodata. Vedeti Filip avea o problema cu bostanul inca de cand era mic. El nu stia niciodata daca trebuia sa manance sau nu. Nu avea gust. Doctorii ziceau ca e destul de rar, dar se intimpla.

“O fi de la accident?”, “Oare acum voi simti in sfarsit gustul mancarii?”, “Oare mancarea, atat de laudata si apreciata de oameni e buna?”, “Oare exista extraterestri?”, etc. etc.  Va puteti inchipui uimirea si in acelasi moment satisfactia copilareasca pe care o avea Filip.  Noi planuri au aparut in fata lui. O viata interesanta si plina de sens! O viata formidabila si plina de copii si ponei roz cu garduri albe si casa de vacanta cu barbeque si familia e fericita si grasa. “Hmm.. piine prajita cu ou” se gandi Filip. Dar era noaptea.. probabil ora 3 noaptea. Unde sa ia el piine prajita cu ou la ora asta. “Trebuie sa ies de aici si sa merg acasa… acolo am oua si piine.. si sare .. si piper”.

Nimic nu poate sta in calea lui Filip! Nimic nu poate sta intre el si piinea prajita care miroase atat de bine dar nu are nici un gust!

Pentru ca m-a trezit din somn un bou de angajat, care aparent nu stie ca eu am un statut foarte special in firma, azi imi iau biciul cu mine. Si eu care ma gandeam ca nu o sa am nimic de facut azi pentru ca sefu e plecat in deplasare.

Dar.. calm… calm…