Generatii intregi trec izbinduse ca apa de stanca… mii de oameni si specii intregi mor in fiecare minut, trec… fara retaliere… fara raspuns, fara ca cuiva sa-i pese. Nu exista dumnezeu. Merita oare sa asistam neputinciosi la acesta afisare? Nimeni nu ne va simti lipsa. Vom fi ce am fost mereu doar un conglomerat de atomi si molecule.. fara sens, fara scop. Nimeni nu moare.. pentru ca niciodata nu a fost in viata in primul rand. Tot ce ma intreb eu… dupa ce termin … este cum sa scap de dorinta mea sexuala. Ce sa mananc, cu ce sa ma imbrac. Ce gluma proasta. Unii zic.. inteligenta si propagarea ei e misiunea noastra. Dar ce e inteligenta fara intelepciune. Ori cum zicea un prieten de-al meu filosof intelepciunea e rara in univers. Vor veni extraterestii.. vor fi exact ca noi. La fel de infometati de orice. Nimic nu conteaza. Plictiseala e impenetrabila. Universul s-a nascut mort, si va ramane mort. Doar niste atomi imprastiati de inevitabilul aspirator al timpului.

Cata aroganta avem, fiintele astea mizerabile si pline de incredere in sine. In fiecare dimineata te trezesti si te minti in oglinda spunand ca tu esti cel mai important si ca vei reusi sa faci acel “ceva” care l-ai vrut toata viata, pentru ca ai auzit ca “autosugestia lucreaza”. Vrem sa salvam chestii.. sa economisim energia, sa protejam mediul, sa facem lumea un loc mai bun. “Noi” vom face. Noi!
Noi.. ce gluma proasta.. ce afisare a ignorantiei si a prostiei.

Da, prietene… Intelepciunea e foarte rara in Univers. E asa de rara ca pe Pamant nu a apucat sa ajunga. Si nici nu va. Cogito ergo sum? Who cares…