Ultimele luni. Am ajuns sa nu mai simt nimic. Nu e depresie. probabil un mod de a exprima starea prin care trec ar fi lipsa. lipsa de activitate, sentimente, dorinte sau frica. mi-am pierdut umanitatea.. tot ce pot sa fac toata ziua e sa stau in pat si sa ma uit la pod la un punct, iar noaptea sa vad luna prin geam. daca te uiti mult la luna devii idiot. nu m-a lasat vreo gagica, prietenii sunt la fel cum au fost mereu, cred ca eu m-am schimbat, cred ca viata mea cere o schimbare.

incerc sa inteleg unde duce toata povestea asta, dar cred ca prima data in viata mea nu stiu, nu stiu ce sa fac cu mine si imi e frica. intelegeti pana acum… totul era evident si clar. ca intr-o carte. incepe de la a si mergi spre b apoi daca c atunci d si asa mai departe. era simplu. cu mici variatii care nu schimbau ecuatia. probabil nu vreau asta. stiu ca e o prostie ca am picat.. din nou la facultate. si daca m-as aduna as putea… sa fac asta. dar problema e ca nu-mi pasa.. nu imi mai pasa de nimic in mod special. ma vad mereu adult si reflectand asupra deciziei mele. gen ce prost eram cand eram tanar si nu am terminat facultatea. sau uitate la boul asta.. nu stie nici 2 boabe si are diploma si are salariu mai mare sau cel putin unii din oamenii cu care vorbesc despre asta incearca sa imi bage in cap ideea asta cretina. tot ce vreau e un nou inceput undeva in alta directie.. vreau alta viata. asta nu imi mai convine. e mai simplu sa fugi decat sa rezolvi problemele. m-am plictisit sa ma chinui. ce rost are?

m-am izolat timp de 3 luni. ma trezesc tarziu. ma culc la 5 dimineata cred. o chestie cu izolarea e ca nu mai poti sa duci contul timpului, zilele zboara, totul pare mai scurt. abia te-ai trezit si vrei sa dormi iar.. si iar.. nu faci nimic.. prinzi la burta… te ingrijorezi.. incerci sa iesi afara.. dar nu poti ca nu stii daca vrei cu adevarat asta. bei cate 10 ceaiuri pe zi.. vorbesti cu oamenii la telefon.. te intreaba ce faci, tu ii minti. mint foarte mult in ultima vreme tuturor le zic ca sunt ok. si nu sunt deloc, dar e ok. ei nu stiu. cu cat mai repede se termina conversatia sa te ascunzi in izolarea ta confortabila unde toate visele si iluziile pot deveni realitate. chestia cu izolarea e ca la un moment dat ai halucinatii care par a fi foarte reale. persoanele care le-ai iubit fac sex cu tine din nou. iti aduci aminte momente din copilarie sau episoade din filmele preferate. mori.. si traiesti iar. devii supererou sua poti fi foarte inteligent daca vrei. poti fi ce vrei tu sa fii atata timp cat esti izolat si nimeni nu te aude sau te vede. poti fi mizerabil sarac si fericit pentru o clipa.cred ca mereu am fost asa.. dar nu am avut curajul sa mi-o recunosc. izolat ma refer. cred ca mereu am avut halucinatii dar mi le-am suprimat. chestia cu izolarea.. e ca poti fi singur si sincer cu tine. poti sa vezi ce ai in tine.. din ce esti facut.. iar eu nu am nimic.. sau na.. nimic ce ar prezenta vreo valoare. worthless piece of meat. probabil sunt multi ca mine. care isi cunosc conditia si traiesc o viata prefacuta si fericita ca si mine. bravo lor.

cogito ergo sum. cogito ergo sum. cogito ergo sum.