Ceasul. Lumea zice ca e fericit acela care nu poarta ceas sau chiloti. Filip nu poarta ceas, dar poarta chiloti. Totul era alb… ochii inca destul de sensibili… si doare a dracului. Mirosul era specific.. era un spital. Dar de ce? Unde? Torente de intrebari diverse zburau in momentul ala si frica plus un sentiment de siguranta se stabileste in mintea lui. Frica – pentru ca nu stia de ce in spital. Siguranta – pentru ca totusi era intr-un spital. Frica incepea sa devina din ce in ce mai mica cand Filip incepu sa se ridice… sa isi ridice piciorul, miinile.. sa inchida si sa deschide gura si ochii… deci nu era paralizat.

- Doctor! a urlat o sora sau vreun pacient.

- Da spuneti .. a.. s-a trezit pacientul.. stati culcat va rog.. dupa coma pe care ati avut-o… Spuneti-mi.. stiti cine sunteti?

- Ma numesc Filip..

- Filip.. bine.. si numele dumneavoastra?

- Doar Filip…

- E bine. Ati avut un accident.. nimic grav.. doar o coma de cateva luni. He-he… Mda.. stiu ca nu-i cea mai buna gluma. Noroc de sora dumneavoastra.

- Sora?

- Da.. sora dumneavoastra a anuntat salvarea. Chiar a stat o vreme aici. Apoi.. nu stiu, nu am mai vazut-o. Venea in fiecare zi.. va aducea flori. E frumusica.. e maritata cumva? A?

Durerea… Totul e alb din nou.

Era noaptea. Inca in spital.. deci nu e un vis.  Ridicatul din pat era cel mai greu. Dupa cateva luni de stat nemiscat in aceeasi pozitie muscii se atrofiaza, iar corpul tau devine din ce in ce mai nefolositor.. ca un mar proaspat care e lasat la soare sa se imputa si sa se usuce. “Trebuie sa plec de aici” se gandi Filip. Apoi.. o carte. Pe noptiera. “Am fost in coma…” – `Frumoasa adormita` – ‘Ha-ha foarte amuzant’ . Era noapte si era destul de suportabil pentru ochi.  O senzatie noua totusi se trezi in Filip.. nemaintilnita chiar.. era o foame teribila care ii rodea stomacul. Ceva nou care nu a simtit niciodata. Vedeti Filip avea o problema cu bostanul inca de cand era mic. El nu stia niciodata daca trebuia sa manance sau nu. Nu avea gust. Doctorii ziceau ca e destul de rar, dar se intimpla.

“O fi de la accident?”, “Oare acum voi simti in sfarsit gustul mancarii?”, “Oare mancarea, atat de laudata si apreciata de oameni e buna?”, “Oare exista extraterestri?”, etc. etc.  Va puteti inchipui uimirea si in acelasi moment satisfactia copilareasca pe care o avea Filip.  Noi planuri au aparut in fata lui. O viata interesanta si plina de sens! O viata formidabila si plina de copii si ponei roz cu garduri albe si casa de vacanta cu barbeque si familia e fericita si grasa. “Hmm.. piine prajita cu ou” se gandi Filip. Dar era noaptea.. probabil ora 3 noaptea. Unde sa ia el piine prajita cu ou la ora asta. “Trebuie sa ies de aici si sa merg acasa… acolo am oua si piine.. si sare .. si piper”.

Nimic nu poate sta in calea lui Filip! Nimic nu poate sta intre el si piinea prajita care miroase atat de bine dar nu are nici un gust!